De cand ma stiu am fost caraghios de emotiva. Cred ca sensibilitatea exagerata poate fi un handicap. Prin clasa a doua am gasit un ousor azuriu si pestrit de pasare, cazut intr-un frunzis. Si pentru ca cineva cu autoritate mi-a spus ca poate fi clocit si din el va iesi un puisor, care altfel va muri, l-am purtat la subtioara, cu multa responsabilitate, vreme de trei saptamani. Mergeam cu el la scoala, nu-l paraseam decat in somn cand ii faceam un culcus caldut, sau la baie, cand i-l incredintam cu strangere de inima fratelui meu. Colegii de clasa credeau ca m-am lovit la brat, nu mergeam nici la orele de sport. Am tot asteptat sa iasa puisorul pana intr-o zi cand tata, afland ce fac, mirat ca purtam in luna iunie pulovar gros- ca sa-mi cresca temperatura "cuibarului"- mi-a taiat elanul, explicandu-mi ce-mi lipseste pentru a fi o buna closca...
Cred ca am ramas cu instincte de closca, nestirbite de faptul ca la timpul sorocit am devenit mama, toate astea trebuind sa se mai toceasca... Acum mi-am pus in gand sa "clocesc" un sambure de avocado. Imi place gustul lui, desi nu stiu exact daca-i fruct sau leguma.
I-am infipt cu mila si grija niste scobitori in coaja si am plasat OZN-ul, ca asa arata, intr-un castron cu apa. Incet, incet, coaja s-a umflat si cam dupa 5 saptamani in partea de jos a iesit o radacinuta, si apoi in partea superioara s-a itit un mugure. Va tin la curent cu ce se mai intampla! Asa sper sa arate arbustul meu!
2 comentarii:
Am facut si eu acelasi lucru,dar dupa trei saptamani neavand nici un rezultat,m-am lasat pagubasa.
Pentru ca samburele era rotund,n-am stiut sigur care e radacina si care e tulpina si cred ca l-am pus cu capul in jos.
Am sa urmaresc cum creste al tau.
Sa ne mai dai vesti despre el.:)
Lia, voi tine la curent blogosfera cu evolutia plantutei, dar voi face si o poza cu partea care trebuie cufundata in apa!Ha, ha, ma bucur ca si altii au "clocit"!!!
Trimiteți un comentariu